Doza ta zilnică de poezie

Ninge-ntr-una de aseară,
iar eu sunt de frig sătulă.
Mi-era dor de primăvară
Iar mănuși și iar căciulă!

Am văzut că-i viscol mare
și că-i strada astupată.
Sunt cinci oameni în parcare,
dau de-o oră la lopată.

...

Și ne-am pus căciuli pe frunte
și-am dat fuga la tataie;
că-i zăpadă, că-i văpaie,
Iese omul s-o înfrunte!

L-am găsit plin de zăpadă,
sub o cușmă și trei pături.
Toți nămeții de pe stradă
i-a împins, grămezi, în lături.

„C-apoi, voi, ce-ați zis? Că, poate!
Toată neaua-i deja dată.
Ăsta-i viscol? Nu-i, nepoate!
Ce zăpezi erau odată!"