
Uite că a fost odată,
un urs Panda mereu ocupat.
Și cum, necum, s-a-ntâmplat
că n-a dormit niciodată.
Asta nu-nseamnă că nu era obosit.
Cearcăne negre și grele,
peste ochii mărgele,
rotunde și mari s-au dosit.
Și, pentru că nu poți, nesfârșit,
să nu-nchizi ochii deloc,
ursul s-a prăbușit într-un loc
și a adormit.
Căzut în somn greu,
a suspinat printre vise
cu pleoape întredeschise,
obișnuit treaz mereu…
Și se spune-n poveste
că s-a trezit și s-a dus la apă și s-a uitat
și a luat-o la fugă, speriat.
Ursul Panda nu mai știa cine este!
În somn, cearcănele au dispărut.
Ursul Panda nu se știa-ntr-un alt fel,
iar, fără cearcăne, nu era el
nici să fi vrut.